Articol
Concediul de odihnă nefolosit în anul 2021– îl pierdem?
Concediul de odihnă plătit se acordă angajatului pentru fiecare un an de muncă a acestuia la entitatea respectivă, începând de la data angajării în baza Contractului individual de muncă (art. 115 CM)
❗❗❗ Angajatorul are obligația de a lua măsurile necesare pentru ca salariații să folosească concediile de odihnă în fiecare an calendaristic, adică în anul 2021.
Ce trebuie să cunoaștem: În cazuri excepționale, dacă acordarea integrală a concediului de odihnă anual salariatului în anul de muncă curent poate să se răsfrângă negativ asupra bunei funcționări a entității, o parte din concediu poate fi amânată pentru anul de muncă următor – adică, anul 2022.
❗❗❗ În această situație, angajatorul poate amâna acordarea concediului de odihnă plătit pentru anul următor - 2022, respectând următoarele cerințe:
Atenționăm, următoarele aspecte:
Concediile de odihnă nefolosite pot fi realizate de către angajat aparte (câte unul pe rând) sau toate trei concomitent sau într-un alt mod (de exemplu, inițial unul și apoi doua ori invers) în perioada (perioadele) stabilită (stabilite) prin acordul scris al părților (art. 119 CM).
❗❗❗ Baza de calcul a indemnizației pentru concediul de odihnă nefolosit o va constitui veniturile obținute de către angajat în anul în care a realizat concediul de odihnă nefolosit. Spre exemplu, dacă un angajat solicită în anul 2021 concediul nefolosit pentru anul 2019, atunci baza de calcul a indemnizației pentru concediul de odihnă vor constitui veniturile obținute de către angajat în anul 2021.
Încălcarea legislației muncii, manifestată prin refuzul angajatorului de a acorda concedii anuale de odihnă potrivit modului stabilit de lege se sancționează cu amendă de la 70 la 120 de unități convenționale aplicată persoanei cu funcție de răspundere (de exemplu, directorului entității) și cu amendă de la 150 la 240 de unități convenționale aplicată persoanei juridice (art. 55 Codul Contravențional).
❗❗❗ Angajatorul are obligația de a lua măsurile necesare pentru ca salariații să folosească concediile de odihnă în fiecare an calendaristic, adică în anul 2021.
Ce trebuie să cunoaștem: În cazuri excepționale, dacă acordarea integrală a concediului de odihnă anual salariatului în anul de muncă curent poate să se răsfrângă negativ asupra bunei funcționări a entității, o parte din concediu poate fi amânată pentru anul de muncă următor – adică, anul 2022.
❗❗❗ În această situație, angajatorul poate amâna acordarea concediului de odihnă plătit pentru anul următor - 2022, respectând următoarele cerințe:
- să fie consimțământul scris al salariatului;
- în anul de muncă curent - 2021, salariatului i se vor acorda cel puțin 14 zile calendaristice din contul concediului de odihnă anual;
-
partea rămasă nefolosită i se va acorda până la sfârșitul anului următor – 2022 (art. 118 CM).
Atenționăm, următoarele aspecte:
- este interzisă neacordarea concediului de odihnă anual timp de 2 ani consecutivi (art. 118 CM)
- nu se admite înlocuirea concediului de odihnă anual nefolosit printr-o compensație în bani (art. 118 CM);
- în caz de încetare a contractului individual de muncă, salariatului i se vor achita toate concediile de odihnă anuale nefolosite (art. 119 CM).
Concediile de odihnă nefolosite pot fi realizate de către angajat aparte (câte unul pe rând) sau toate trei concomitent sau într-un alt mod (de exemplu, inițial unul și apoi doua ori invers) în perioada (perioadele) stabilită (stabilite) prin acordul scris al părților (art. 119 CM).
❗❗❗ Baza de calcul a indemnizației pentru concediul de odihnă nefolosit o va constitui veniturile obținute de către angajat în anul în care a realizat concediul de odihnă nefolosit. Spre exemplu, dacă un angajat solicită în anul 2021 concediul nefolosit pentru anul 2019, atunci baza de calcul a indemnizației pentru concediul de odihnă vor constitui veniturile obținute de către angajat în anul 2021.
Încălcarea legislației muncii, manifestată prin refuzul angajatorului de a acorda concedii anuale de odihnă potrivit modului stabilit de lege se sancționează cu amendă de la 70 la 120 de unități convenționale aplicată persoanei cu funcție de răspundere (de exemplu, directorului entității) și cu amendă de la 150 la 240 de unități convenționale aplicată persoanei juridice (art. 55 Codul Contravențional).